Cum raportez o infracțiune de corupție?

Corupția reprezintă folosirea abuzivă a puterii publice, în scopul satisfacerii unor interese personale sau de grup. 

Corupţia erodează încrederea cetățenilor, slăbește democrația, împiedică dezvoltarea economică și exacerbează inegalitatea, sărăciea și diviziune socială.

Corupţia poate avea multe forme, și cuprinde următoarele:

• funcționari publici solicită sau primesc bani sau alte beneficii în schimbul unor servicii
• politicieni folosesc bani publici în mod abuziv și nu în interesul public
• funcționari publici acordă contracte publice sau locuri de muncă la prieteni și membri familii în schimbul unor beneficii
• persoane interesate plătesc mită judecătorilor sau procurorilor pentru decizii favorabile în cauze penale
• companii plătesc mită pentru a obține contracte profitabile de la funcționari publici.

Corupţia poate avea loc oriunde: în afaceri, guvern, sistemul de justiție, mass-media și în societatea civilă, precum și în toate sectoarele, inclusiv sănătate, educație, energie și infrastructură.

Acte de corupţie pot fi comise de oricine: politicieni, funcționari publici, judecători, procurori, avocați, polițiști, medici, oameni de afaceri sau cetățeni simpli.

Infracţiuni de corupţie reprezintă actele săvârșite în sectorul public şi în cel privat, a căror sancţionare este prevăzută de Codul penal.

Conform Codului de procedură penală, Procuratura Anticorupție are competența să conducă sau să exercite urmărirea penală pentru următoarele infracțiuni, prevăzute în Codul penal:

Corupția în sfera publică

• Corupere pasivă (art. 324)
• Coruperea activă (art. 325)
• Traficul de influenţă (art. 326)
• Exercitarea atribuţiilor în sectorul public în situaţie de conflict de interese (art. 326¹)
• Abuzul de putere sau abuzul de serviciu (art. 327)
• Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu (art. 328)
• Neglijenţa în serviciu (art. 329)
• Încălcarea regimului de confidenţialitate a informaţiilor din declaraţiile de avere și interese personale (art. 330¹)
• Îmbogăţirea ilicită (art. 330²)
• Falsul în acte publice (art. 332)
• Obţinerea frauduloasă a mijloacelor din fonduri externe (art. 332¹)
• Delapidarea mijloacelor din fondurile externe (art. 332²)

Corupția în sectorul privat

• Luarea de mită (art. 333)
• Darea de mită (art. 334)
• Abuzul de serviciu (art. 335)

Infracțiuni în sfera electorală

• Coruperea alegătorilor (art. 181¹)
• Finanţarea ilegală a partidelor politice sau a campaniilor electorale, încălcarea modului de gestionare a mijloacelor financiare ale partidelor politice sau ale fondurilor electorale (art.181²)
• Finanțarea ilegală a partidelor politice, a grupurilor de inițiativă, a concurenților electorali sau a participanților la referendum (art. 181²)

Infracțiuni economice

• Escrocheria (art. 190)
• Delapidarea averii străine (art. 191)
• Încălcarea regulilor de creditare, politicilor de acordare a împrumuturilor sau regulilor de acordare a despăgubirii / indemnizaţiei de asigurare (art. 239)
• Gestiunea defectuoasă sau frauduloasă a băncii, a societății de investiții, a societății de asigurări (art. 239¹)
• Obstrucţionarea supravegherii bancare (art. 239²)
• Utilizarea contrar destinaţiei a mijloacelor din împrumuturile interne sau din fondurile externe (art. 240)
• Manipularea unui eveniment (art. 242¹)
• Pariurile aranjate (art. 242²)
• Spălarea de bani (art. 243)
• Finanţarea terorismului (art. 279)

Infracțiuni contra justiției

• Infracțiuni contra justiției (art. 303-323) comise în conexiune cu infracțiunile date în competența Procuraturii Anticorupție și Centrului Național Anticorupție

O sesizare trebuie să conțină în mod obligatoriu:

• Numele și prenumele
• Datele de identificare și de contact (IDNP, adresă, număr de telefon)
• Indicarea făptuitorului, dacă este cunoscut
• Descrierea faptei care formează obiectul plângerii
• Indicarea mijloacelor de probă
• Data și semnătura (olografă sau electronică)

Sesizările care nu conțin descrierea unei fapte infracționale ci altor încălcări ale legii nu sunt de competența Procuraturii Anticorupție și nu constituie temei de începere a unui proces penal. 

Procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu participarea părţilor în proces şi a altor persoane, desfăşurată în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală.

            Fazele obligatorii ale procesului penal:

1. Procesul penal în faza premergătoare începerii/pornirii urmăririi penale. Această fază începe imediat ce o sesizarea este înregistrată în Registrul de evidență a infracțiunilor și se desfășoară într-un termen de pînă la 30 zile, în care se emite soluția, fie de începere/pornire a urmăririi penale, fie de refuz în începerea urmăririi penale.

În această fază procesuală, se efectuează toate acțiunile procesuale și de urmărire penală, cu excepția celor ce necesită autorizația judecătorului de instrucție, precum și, a măsurilor procesuale de constrîngere și reprezintă o etapă de verificare a actului de sesizare, sub aspectul existenței sau lipsei componenței de infracțiune.

2. Urmărirea penală începe în momentul emiterii ordonanței de începere/pornire a urmăririi penale și, această fază, se încheie odată cu terminarea urmăririi penale, prin adoptarea uneia din soluții: scoaterea de sub urmărire penală cu clasarea procesului penal, clasarea cauzei penale, încetarea urmăririi penale, trimiterea cauzei cu rechizitoriu în instanța de judecată.

În această fază procesuală, fără excepții, se efectuează toate acțiunile procesuale și de urmărire penală prevăzute de Codul de procedură penală și, reprezintă o etapă premergătoare judecării cauzei, în care se administrează probe atît în acuzare, cît și în apărare, în vederea stabilirii adevărului obiectiv, tragerii la răspundere penală a persoanelor vinovate, cît și stabilirii nevinovăției persoanelor bănuite sau învinuite.

3. Judecarea cauzei în prima instanță este etapa procesului penală, care începe odată cu sesizarea instanței prin rechizitoriu sau ordonanță de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical și se finalizează prin emiterea unei sentințe de către instanța de judecată, care poate consta fi: sentință de condamnare, de achitare, de încetare a procesului penal.

Această fază procesuală cuprinde toate activitățile procesuale desfășurate de instanța de judecată sau în fața ei pentru soluționarea fondului cauzei. În cadrul acestei faze, se examinează de către instanța de judecată, probele administrate de către părți în condiții de contradictorialitate, soluționînd conflictul de drept penal, prin constatarea vinovăției persoanei și stabilirea pedepsei penale sau în caz contrar, reabilitarea persoanei prin achitarea acesteia.

4. Executarea hotărîrilor judecătoreşti este faza obligatorie a procesului penal, care începe odată cu rămînerea definitivă a hotărîrilor judecătorești și se încheie concomitent cu executarea acestora.

Această fază cuprinde activitățile instanței de judecată de punere în aplicare a hotărîrilor judecătorești, precum și soluționarea unor chestiuni în timpul și după executarea pedepsei penale. Astfel, în faza dată, instanța soluționează chestiunile privind amînarea executării sentinței, eliberarea de pedeapsă din cauza bolii, reabilitarea judecătorească și alte chestiuni prevăzute la art. 469 Cod de procedură penală.

Pedeapsa penală este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare a condamnatului, ce se aplică de instanţele de judecată, în numele legii, persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, cauzînd anumite lipsuri şi restricţii drepturilor lor.

Pedeapsa are drept scop restabilirea echităţii sociale, corectarea şi resocializarea condamnatului, precum şi prevenirea săvîrşirii de noi infracţiuni atît din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane. Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească demnitatea persoanei condamnate

Persoanelor fizice care au săvîrşit infracţiuni de corupție li se pot aplica următoarele pedepse:

• închisoare;
• amendă;
• privare de dreptul de a ocupa anumite funcţii sau de a exercita o anumită activitate;
• retragerea gradului militar sau special, a unui titlu special, a gradului de calificare și a distincțiilor de stat.

Persoanele juridice ce au săvîrșit infracțiuni de corupție li se pot aplica următoarele pedepse:

• lichidarea persoanei juridice;
• amendă;
• privare de dreptul de a exercita o anumită activitate.

Codul penal prevede pedeapsa minimă și pedeapsa maximă pentru fiecare infracțiune. Ca exemplu:

Infracțiunea de corupere activă (art. 325 din Codul penal)

Persoana fizică se sancționează cu închisoare pe o perioadă de la 3 luni pînă la 12 ani, cu amendă de la 2000 pînă la 8000 unități convenționale (100 000 - 400 000 lei).

În dependență de caracterul infracţiunii săvîrşite de cel vinovat în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în timpul exercitării unei anumite activităţi, corupătorului îi poate fi aplicată, ca pedeapsă complementară, privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate, pe o perioadă de la 1 la 5 ani.

Persoana juridică se sancționează cu amendă de la 6000 pînă la 18 000 unități convenționale (300 000 - 900 000 lei), cu privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate sau cu lichidarea persoanei juridice.

Arestarea preventivă reprezintă o instituție juridică de drept procesual penal, ce constă în privarea de libertate a învinuitului sau inculpatului, în baza unui mandat judecătoresc, pe o perioadă de pînă la 30 zile, cu posibilitatea prelungirii pe o perioadă de pînă la 12 luni, cu plasarea într-un izolator provizoriu de detenție, în scopul împiedicării acestuia de a comite noi infracțiuni; de a împiedica buna desfășurare a justiției; de a se eschiva; de a comite dezordine publică sau în vederea executării sentinței.

În sine, arestarea preventivă nu constituie o sancționare a persoanei pentru fapta imputată, ci o măsură preventivă, aplicată pentru a atinge scopurile enunțate.

Pedeapsa cu închisoare reprezintă o instituție juridică de drept penal și constă în privarea de libertate a persoanei vinovate de săvîrşirea unei infracţiuni prin izolarea impusă a acesteia de mediul normal de viaţă şi plasarea ei, în baza hotărîrii instanţei de judecată, pe un anumit termen, într-un penitenciar, în vederea restabilirii echităţii sociale, corectării şi resocializării condamnatului, precum şi, prevenirii săvîrşirii de noi infracţiuni atît, din partea condamnaţilor, cît şi a altor persoane.

Sechestrul este o instituție juridică de drept procesual penal, care reprezintă o măsură procesuală de constrîngere sub forma unei măsuri asiguratorii, ce constă în inventarierea bunurilor şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în caz de necesitate, de a se folosi de aceste bunuri, pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, pentru eventuala confiscare specială sau confiscare extinsă a bunurilor, precum şi pentru garantarea executării pedepsei amenzii.

În sine, sechestrul nu reprezintă o măsură de trecere forțată și gratuită a bunurilor din proprietatea persoanei acuzate sau părții civilmente responsabile, în proprietatea statului sau a părții civile, ci o măsură asiguratorie de „înghețare” temporară a bunului.

Confiscarea bunurilor este o instituție juridică de drept penal, reprezentînd o măsură de siguranță prevăzută de Codul penal, ce constă în trecere forțată și gratuită, în temeiul unei sentințe irevocabile, a bunurilor din proprietatea condamnatului sau a părții civilmente responsabile, în proprietatea statului sau a părții civile, avînd drept scop înlăturarea unui pericol şi preîntîmpinarea săvîrşirii faptelor prevăzute de legea penală.

Vă rugăm să completați o cerere de audiență, care poate fi trimisă către Procuratura Anticorupție 

• Prin poștă sau în persoană:

                Procuratura Anticorupţie 

                bd. Stefan cel Mare şi Sfînt 198

                mun. Chişinău MD 2004

• Prin e-mail: proc-ant@procuratura.md